Ce ascund pivnițele unui producător de vin? Mai mult decât vinuri și butoaie

La Bulboaca, într-un colț liniștit al Moldovei, timpul nu curge la fel. Crama Castel Mimi nu seamănă cu nimic altceva din aceste ținuturi. Aici, între ziduri vechi de peste un secol, istoria este parfumată cu note de stejar și struguri copți. Iar meșteșugul unui producător de vin de altădată se îmbină armonios cu știința modernă, cu folclor și inovație, cu povestirile orale și realitatea gustului.

Totul a început în anul 1893, când Constantin Mimi, ultimul guvernator al Basarabiei din perioada țaristă, a pus prima piatră la temelia unei vinării cum nu mai fusese pe acele meleaguri. Om al pământului, un tânăr ambițios și rafinat, educat la Montpellier, în Franța, a revenit acasă cu mintea plină de idei și respect pentru rânduielile locului. El a dorit să reînvie în satul natal datinile vinificației basarabene și să le îmbine cu cele mai avansate practici ale timpului. Și a construit un altar al muncii cinstite, al vinului curat și al moștenirii viticole.

Iar când zidurile primei clădiri, turnate din beton armat, o raritate la acea vreme, au fost ridicate, s-a știut că va fi mai mult decât o cramă cu pivnițe, vinuri și butoaie. Astăzi, Castel Mimi este una dintre cele mai vechi vinării din Republica Moldova și un simbol viu al patrimoniului nostru cultural.

Beciurile unui producător de vin – locul unde timpul nu se grăbește

Dacă zidurile castelului au martorii lor, atunci pivnițele sunt sanctuarul. Acolo jos, se păstrează ceea ce cuvintele nu pot spune.

Pivnițele castelului Mimi sunt spații de transformare. Aici, mustul își începe călătoria sub semnul răbdării și al priceperii. Aici, se respectă vechi obişnuinţe, transmise prin învățături străvechi, în care fiecare pas își are rostul și scrie în tăcere istoria fiecărui an. Aerul este dens, saturat de parfumuri calde și vechi, de lemnul butoaielor, preponderent din stejar francez, și timp. Iar temperatura rămâne constantă, așa cum o cere cutuma vinificatorilor iscusiți.

Cu peste 1000 de baricuri, suntem un producător de vin care dispune de cel mai mare parc de butoaie din Moldova. În șase hale boltite, fiecare cu trăsătura sa distinctă, vinurile sunt lăsate să se matureze lent și să se încarce de personalitate. Totul se face cu răbdare, după metode tradiționale, dar și cu sprijinul echipamentelor moderne de colectare, fermentare și păstrare.

Memoria lucrurilor tăcute

Printre rafturi se mai pot zări sticle uitate din epoci mai vechi, etichete prăfuite, inscripții scrise cu mâna tremurată a unui vinificator din alte vremuri. Nimic nu e la întâmplare – nici poziția butoaielor, nici temperatura, nici liniștea.

Unele povești se mai șoptesc printre angajați. Despre o sticlă care a stat ascunsă zeci de ani, redescoperită întâmplător. Despre mirosul inconfundabil al unui lot rar, care a adus o medalie internațională. Despre etnografia vie a modului în care oamenii acestor locuri au înțeles, de-a lungul secolelor, să transforme rodul pământului în creație.

Iar dacă pivnițele păstrează tăcerea și răbdarea vinului, tururile vinicole ghidate deschid porțile povestirii, unde are loc întâlnirea cu datinile locului, cu riturile mesei și cu obiceiul de a primi oaspeții cu cinste și rost. Aceștia rătăcesc prin labirintul verde viu, descoperă cea mai veche colecție de vinuri din Moldova, pășesc prin colțișoare misterioase și pline de farmec, ascultă despre datini și rituri, află cum se face vinul și gustă, împreună cu gazdele, din moștenirea lichidă a acestui pământ. 

Tururi vinicole ghidate, vinuri și bucate cu rost

Astăzi, oricine poate pătrunde în această lume subterană. Tururile ghidate de la Castel Mimi sunt adevărate călătorii prin istorie, cultură și gust.

Fiecare vizitator este condus de un ghid pasionat, care povestește cu drag despre vin și cutumele locului. De la arhitectura castelului, la tehnologia modernă de vinificare, și până la pivnițele care păstrează comoara tăcută a producătorului de vin, traseul este gândit ca un spectacol.

În timpul turului, se trece prin:

• galeria de artă, unde tinerii artiști expun lucrări inspirate de natură și vin
• muzeul vinului și al familiei Mimi
• atelierele de creație pentru arte populare și gastronomie
• beciurile care adăpostesc baricurile și sălile de degustare

Și, pentru că vinul cere întotdeauna o poveste însoțitoare, vizitatorii Castel Mimi nu sunt priviți ca turiști, ci ca oaspeți, potrivit vechilor tipare culturale ale ospitalității moldovenești. În rânduiala locului, un oaspete trebuie întâmpinat cu vin bun și bucate alese. Iar acest principiu devine fir roșu în tururile ghidate organizate aici.

Ritualul vinului cu personalitate

În sălile de degustare, vinul nu se toarnă oricum și nu se bea în grabă. Se privește, se învârte în pahar, se miroase, se gustă și se lasă să spună ceva. Există un ritual, o ordine a gustării, inspirată atât din folclorul local, cât și din învățămintele aduse de Constantin Mimi din școala franceză.

Dacă vrei să afli mai multe, citește și Ghid pentru o degustare de vinuri memorabilă.

Feteasca Albă, Feteasca Neagră, Rara Neagră, Cabernet Sauvignon, Chardonnay… fiecare soi e tratat cu respect, dar și cu îndrăzneală. Se păstrează autenticitatea, dar se caută și inovația. De aceea, vinurile Castel Mimi sunt recunoscute și premiate cu aur și argint la competiții locale și internaționale: Mundus Vini, Concours Mondial de Bruxelles, și mai nou Berliner Wine Trophy 2025, și lista continuă.

La Castel Mimi, un vin nu este lansat pentru că „a ieșit bine”, ci pentru că a atins o stare. A spus ceva. A meritat să ajungă în pivniță și în sticlă.

Iar când vinul își încheie vorba, apar bucate inspirate din bucătăria moldovenească tradițională, reinterpretate cu delicatețe, în ton cu creațiile culinare din restaurantele franceze ale secolului trecut.

Gusturi din alte vremuri

Pe masă, găsești sarmale delicate în foi de viță, dar învelite altfel. Găsești mămăligă, dar așezată cu delicatețe. Găsești vinete coapte, miere de albine, ierburi din grădinile locale, plăcinte rumene cu brânză, deserturi, toate gătite respectând reguli nescrise, așa cum o făceau femeile satului în zilele mari. Bucătăria de la Castel Mimi nu copiază, ci îmbogățește. Se inspiră din creațiile populare, dar nu se teme să le pună în dialog cu gusturi rafinate franceze din alte epoci. Și totul e creat pentru a complimenta vinurile. Nu invers.

Turul se încheie, adesea, cu o pauză în curtea castelului, unde se mai povestesc legende despre Mimi, despre vinurile care „nu se supără pe drum”, despre un butoi care n-a fost golit niciodată complet pentru a păstra norocul în cramă. Se râde, se ascultă lirică populară, se lasă timpul să curgă mai lent.

Și poate că tocmai de aceea pivnițele castelului impresionează nu doar prin arhitectură sau dimensiuni. Ci prin sentimentul că te afli într-un loc care nu a uitat de unde vine. Și care te primește ca pe un martor al unei moșteniri vii, și nu ca pe un simplu turist.

Aici, nimic nu e în plus și totul are o poveste. De la piatra din fundație până la ultima picătură de vin turnată în pahar. Aici, istoria nu e o disciplină, ci un gust. O senzație. Un ecou.

Dacă simți că ești gata să cunoști Moldova prin ce are ea mai viu și mai adânc – vinul, datinile și oamenii ei – atunci urmează chemarea. Vino la Castel Mimi și lasă-te purtat de poveștile care încă se mai spun, de obiceiurile care încă se mai țin, de gusturile care încă se mai păstrează. Și convinge-te că pivnițele unui producător de vin ascund mai mult decât vinuri și butoaie.